Comun - Obisnuit

Seara cu nimic speciala, descalec in metroul bucurestean. Deasupra triliardele de masini care stau cu 3km/h , media de viteza normala pentru o ora 19:00. In subteran , cu surprindere , constat si descopar o infinita masa amorfa si inertiala ce se deplaseaza conform teoriei haosului. Siroaie de corpuri ce curg in sensuri perpendiculare si sau paralele. Dupa ce trec cele 30 de secunde, in care incercam sa gasesc o cale de acces catre peronul de unde sa ma arunc in trenul subteran, sunt prins si impins de unul din siroaie bulucite. Parcurg distanta dorita de grupul din care faceam parte.
Ma aflu intre persoane resemnat-dezamagite si persoane increzatoare cu aliura snoaba. Ajutat din nou ajung in trenul uni-vagon , favorizat de ceilalti calatori (probabil pentru ca platisem cartela de doua calatorii unei doamne foarte antipatic-sictirita prost pregatita din punct de vedere matematic , am dedus asta, pentru ca ea credea ca 2.2=2.5, dupa ce am cerut diferenta de 0.3ron am primit si multumirea pentru ca folosesc serviciile Metrorex: " .....doar nu te imbogatesti cu trei mii da' lei" ) ajung langa un badigard , dupa ce inteleg sau mai corect spus miros dece locul pe care il ocupam nu gemea de oameni. Ajung la destinatie , cobor, inchei fara regret experienta subterana dar cu simturile olfactive mult mai pregatite probabil si din cauza ventilatiei perfecte atat a trenului cat si a statiilor.

Bine ca nu sunt obligat sa port hainele de acum 20 de ani din ani copilariei, ideea cu care parasesc metroul. Refuz noi experiene reatebiste si continui drumul pe jos.